UK’s MONUMENT Confirmed For Germany’s ROCKHARZ 2018 “25th Anniversary” Festival
❤️ Click here: Rock harz 2018
The way down wasn't any better The castle remained forgotten for centuries until some ruins were found during excavations in 1957. O echipă numeroasă şi inimoasă implicată în organizare.
Just from the beginning, there was a spirit at the infield that was amazing. Joel, Niko, Joonas, Olli şi Tommi, altfel spus Blind Channel, au avut o ascensiune fulminantă.
UK’s MONUMENT Confirmed For Germany’s ROCKHARZ 2018 “25th Anniversary” Festival - Mulţumiri au primit, desigur, şi cei fără de care n-ar putea exista festivalul: fanii metal care vin de la an la an în număr tot mai mare.
Două zile vineri şi sâmbătă în care până şi biletele de o zi s-au cumpărat toate — abonamentele se epuizaseră încă din aprilie. O echipă numeroasă şi inimoasă implicată în organizare. O atmosferă de cu care numai marile evenimente se pot lăuda. Chiar dacă recitalurile au început miercuri, o mulţime de participanţi la RockHarz au respectat tradiţia de a-şi ridica încă de marţi corturile. Deja campingul s-a extins până la pista aerodromului şi chiar dincolo de ea, lucru firesc dacă e să luăm în calcul creşterea numărului de spectatori cu 2. Spaţiul deschis de la poalele Teufelsmauer, rezervat festivalului în ultimii zece ani, începe să se extindă, o dată cu creşterea în importanţă a evenimentului open air din centrul Germaniei. Şi miercuri maşinile au stat ore în şir la coadă la intrare. O dată rezolvată rock harz 2018, noi cozi le-au pus fanilor răbdarea la încercare: la controlul de la porţile de acces, la tonetele cu mâncare şi băuturi, dar mai ales la merchandise — unde marfa a fost suficientă şi variată, cu nu mai puţin de zece modele de tricouri oficiale, doar personalul a fost insuficient. Organizatorii şi-au făcut însă treaba, dând startul fix la ora 16. Alegerea trupei care a deschis balul a fost cât se poate de inspirată, căci Monument, deşi originali în compoziţie şi stil, au avut suficient de mult din spiritul Iron Maiden. Trupa Drone a crescut mult din 2006, când rock harz 2018 Germania la Wacken Metal Battle. Iar publicul a reacţionat pe măsură. Deşi abia la al patrulea concert din carieră, Bannkreis nu a fost o necunoscută pentru metalişti. Şi asta deoarece patru dintre cei cinci muzicieni sunt membri Rock harz 2018 to Sally, în frunte cu Eric Fish — cărora li s-a alăturat Johanna Krins. Asta nu a împiedicat-o să îşi facă propriul show, însufleţind publicul şi determinându-l să aplaude. Acesta a venit alături de propria formaţie, dar şi de vechile hit-uri ale grupului care l-a consacrat, chiar dacă l-a părăsit încă din 1989. Şi, cum rândurile s-au strâns tot mai mult în faţa scenei, iar ritmurile invitau la aşa ceva, a crescut şi numărul crowdsurferilor. Prima seară a fost încheiată de o legendă a metal-ului: Kreator, formaţia condusă încă din 1982 de solistul şi chitaristul Mille Petrozza. Grupul din Essen a fost printre primele nume care au spart Cortina de Fier, fie numai şi pe calea undelor. Cântecul care dă titlul albumului amintit, apărut în 2017, a fost primit cu la fel de mare entuziasm, într-un show în care vechile hituri şi noile compoziţii au alternat într-un tot unitar, demonstrând cu prisosinţă ce înseamnă, de câteva decenii încoace, spiritul Kreator. După o astfel de primă seară fierbinte şi la propriu şi la figurat, în care fanii au făcut cărare între scenă şi standurile de bere, rock harz 2018 le-a fost pusă la încercare de un nou maraton metal, pe o durată de mai bine de 12 ore. Joel, Niko, Joonas, Olli şi Tommi, altfel spus Blind Channel, au avut o ascensiune fulminantă. Încă şi mai nouă este trupa care a urmat: trio-ul elveţian Cellar Darling a fost fondat în 2016. Anna Murphy, Ivo Henzi şi Merlin Sutter nu sunt însă nume necunoscute în lumea metal — cu toţii au evoluat, şi încă mai bine de un deceniu, în Eluveitie. Prima trupă germană a zilei a fost Nothgard, iar bavarezii au folosit la maximum cele 45 de minute alocate pentru a-şi lăsa amprenta asupra festivalului. O formaţie bună şi deja cunoscută, Skalmöld, a fost programată la o oră când canicula abia începea să se instaleze. Şi chiar şi aşa, rândurile au început să se strângă în faţa Rock Stage, pe care evoluau islandezii. Solistul a avut şi o explicaţie pentru recitalul programat la o asemenea oră: bateristul Jon Geir Johannsson urma să se căsătorească, astfel că băieţii intenţionau să ajungă cât mai repede înapoi acasă. Să urci pe scenă după Skalmöld este o provocare, mai ales când stilul e mai potrivit pentru o seară de dans în club decât pentru un festival open air rock harz 2018 talia Rockharz. Şi totuşi, Alex Agnew, solistul trupei belgiene Diablo Blvd, cu a sa experienţă ca stand-up comediant, a compensat prin comunicarea cu publicul, făcând ca şi belgienii să primească o porţie consistentă de aplauze. Din păcate, Diablo Blvd va mai cânta numai până în decembrie, trupa urmând apoi să se desfiinţeze. Următoarea formaţie, Grailknights, a demonstrat că, chiar dacă nu eşti nici supererou, în ciuda imaginii clasice, cu mască şi pelerină, şi nici superstar, te poţi distra super — ba chiar poţi ajunge pe rock harz 2018 unui superfestival. În cele 45 de minute alocate, trupa din Hanovra nu a precupeţit nici energie, nici culoare, nici recuzită, iar publicul a apreciat inedita apariţie. Schimbarea de pe Rock Stage pe Dark Stage a însemnat şi revenirea la lucruri serioase. Cele 45 de minute ale recitalului s-au scurs mult prea repede pentru fanii însetaţi de metal. Letzte Instanz este o prezenţă aşteptată la marile festivaluri, şi la fel a fost şi de data aceasta, la cel de al cincilea său recital la RockHarz. Pe Dark Stage, a preluat ştafeta un alt nume cunoscut al metalului german, Primal Fear. Şi chiar dacă solistul Ralf Scheepers n-a ajuns niciodată în Judas Priest, aşa cum visa atunci când a părăsit Gamma Ray, în urmă cu două decenii, poate că e mai bine că a fost aşa, deoarece formaţia germană s-a impus pe scena metalului. Legiunea germană a continuat în forţă: grupul bavarez de folk metal Equilibrium, la rându-i cu aproape 20 de ani de carieră în spate. Piesele în limba maternă şi efectele pirotehnice au încins atmosfera rock harz 2018 mult chiar şi decât soarele de iulie. S-a mers în crescendo: legendara trupă Sodom. Cu totul altfel au stat lucrurile la recitalul trupei Amorphis. Şi totuşi, în aceste două luni fanii le-au ascultat, pare-se, suficient încât să le recunoască, ba chiar să le şi fredoneze. Ritmurile metal au luat o pauză, trecându-se la folk rock. Însă intermezzo-ul a fost binevenit pentru fani: Schandmaul este una dintre cele mai respectate trupe germane de profil: 20 de ani de carieră, nouă albume de studio, numeroase prezenţe la marile festivaluri. O oră de distracţie care a trecut repede, dar în care solistul Thomas Lindner a avut timp nu numai să cânte, ci şi să invite publicul la joacă, făcând spectatorii să-i imite mişcările. Powerwolf, headlinerul celei de a doua seri, a evoluat pentru a patra oară în ultimii opt ani la Rockharz. Un grup cu un tot mai mulţi fani, lucru ce s-a văzut şi în reacţia publicului în seara de joi. Rock harz 2018 un mic triumf pentru românii aflaţi în public: solistul Attila Dorn, pe numele adevărat Karsten Brill, este născut în Sighişoara. Hiturile trupei au răsunat în liniştea nopţii, spre bucuria celor care, rock harz 2018 n-au mai prins loc decât la scena de alături, au putut să se bucure de concert. Deşi accentul îi trăda originea, vocalul nu s-a sfiit să comunice cu spectatorii în limba germană, determinându-i să-şi consume şi ultimele resurse de energie, după lunga zi de festival. Seara a fost încheiată de Mr. Vineri a fost ziua cea mai lungă, dar şi ziua întârzierilor: Evergrey a invocat faptul că a sosit de la Barcelona cu doar 30 de minute înainte de show, iar Ensiferum a rămas blocată în aeroport între conexiuni şi a ajuns cu mult după ora programată, dând peste cap programul serii. Danezii au dat trezirea pe ritmuri de hard rock, iar după jumătate de oră au lăsat deja locul trupei germane Aeverium. Solista Aeva Maurelle şi colegii săi au dezmorţit atmosfera, poate şi pentru că soarele nu începuse să ardă atăt de tare. La următoarea trupă a fost vorba mai mult de parodie decât de muzică — Nanowar of Steel din Italia şi-au făcut un stil din a rock harz 2018 orice alt stil. Chiar dacă până în Halle, oraşul lor natal, sunt vreo 80 de kilometri, membrii trupei Annisokay s-au simţit ca acasă. Solistul şi-a atras simpatia publicului venind tot mai aproape de el, până când a fost luat pe sus de spectatori şi a cântat minute bune susţinut pe braţe. The Other nu s-a remarcat numai prin costume ori pseudonime, ci chiar a şi cântat. Pentru Evergrey totul a părut să fie potrivnic: canicula care îi ispitea pe spectatori către standurile de bere, soarele în antiteză cu spiritul trupei, showul concentrat în doar trei sferturi de oră, timpul scurt dintre aterizare şi recital. Şi totuşi suedezii au abordat concertul cu seriozitate. Până şi sticla din mâna solistului purta sigla formaţiei. Cum organizatorii au ţinut să fie reprezentate la ediţia jubiliară cât mai multe genuri, pe gustul cât mai multor fani, programul zilei de vineri a alternat între metale grele şi muzică potrivită mai rock harz 2018 la un party. Aşa se face că după gothic metal s-a trecut la dance metal. Trupa suedeză Amaranthe a venit cu toţi cei trei solişti — Elize, Henrik şi Nils. Publicul s-a împărţit şi el — unii dansând în faţa Rock Stage, alţii căutând un pahar de bere sau un colţ de umbră. Battle Beast din Finlanda a însemnat o schimbare de scenă şi de ritmuri, trupa amintind prin prestaţie că pe la începuturile carierei şi-a trecut în palmares premiul cel mare la Wacken Metal Battle. Între timp a scos patru albume, iar rock harz 2018 alese pentru recitalul de vineri au fost pe placul publicului. De întârzierea membrilor Ensiferum, mutaţi târziu, în noapte, după headliner, a profitat nu numai Battle Beast, ci şi Finntroll — ambele trupe finlandeze au primit câte un sfert de oră în plus pe scenă. Stilul lor, pe jumătate serios, pe jumătate jucăuş, cu urechile binecunoscute, a fost cel mai bun pretext pentru a da startul la crowd surfing. Bodyguarzii de la Grabenschlampen au avut de lucru mai mult ca niciodată până atunci — şi poate şi de atunci încolo. În plus, absolut oricui i-ar fi fost imposibil să rămână serios văzând sigla cu răţuştele-banană ori raţa de plastic înaltă de vreo trei metri, plasată în spatele scenei şi, la final, aruncată în public. Alexander Wesselsky, solistul Eisbrecher, îmbrăcat în uniformă, a îndreptat cârma în altă direcţie, departe de valurile de caniculă. După capul de afiş al serii urmau să cânte alte două trupe, care până la urmă au fost trei. De la heavy metal suedez s-a trecut la folkul german oferit de Versengold. Însă adrenalina a rămas la cote înalte, iar publicul nu se îndura deloc să plece. Asta şi datorită grupului din Bremen, care a menţinut încă atmosfera încinsă, deşi temperaturile au scăzut simţitor. Ensiferum a ajuns în cele din urmă, n-a mai avut timp de autografe, iar show-ul şi l-au concentrat în 40 de minute în loc de o oră. Public a rămas destul şi pentru ultimul act al rock harz 2018, mulţi stând chiar până la 2. Mai bine spus, s-au aprins o ultimă dată, căci un recital întunecat precum cel al trupei Eisregen a avut nevoie mai degrabă de penumbră. Opt ore şi jumătate — atât au avut rockerii la dispoziţie pentru a se pregăti pentru ultima zi de festival. După trei formaţii germane a urmat una austriacă — Serenity. Ritmurile power metal i-au animat pe fanii ce strângeau rândurile în faţa scenei. Grupul care a urmat, Skyclad, din Marea Britanie, are decenii de experienţă la activ, fiind considerat printre pionierii genului folk metal. Cei şase muzicieni i-au invitat la dans pe spectatori cu ritmurile lor. Iar când urcă pe scenă o trupă cu un nume ca Trollfest nu te poţi aştepta la versuri profunde ori riff-uri sofisticate, ci dimpotrivă, la râsete şi distracţie. Simpaticii artişti norvegieni au umplut scena de baloane şi a fost clar pentru toată lumea: treaba urma să devină total ne serioasă. Jennie-Ann Smith s-a remarcat prin prestanţă, iar vocea rock harz 2018, însoţită sau nu de chitara acustică, a ţinut un număr semnificativ de spectatori în faţa scenei pe care cântau cei cinci suedezi. Gloryhammer a adunat în cei opt ani de existenţă trei prezenţe la RockHarz — poate şi pentru că fondator şi responsabil cu clapele este Christopher Bowes, solistul Alestorm. Numele şi l-au ales de la rock harz 2018 pe malul căruia se află Bitterfeld, oraş în rock harz 2018 grupul s-a format în 2009. Bineînţeles că nu le-a fost deloc greu fanilor lor să-i însoţească în număr mare până la festivalul din Harz. Două trupe legendare, cu o lungă istorie şi numeroase albume la activ, care au definit genuri muzicale şi şi-au lăsat amprenta asupra mai multor generaţii de rockeri şi chiar de muzicieni. Ambele din Statele Unite, una de pe coasta de Vest şi alta de pe cea de Est. Iar o ediţie jubiliară a unui festival care se respectă nu le putea omite, chiar dacă ambele abordază genuri puţin cam prea dure pentru majoritatea celor prezenţi. Exodus rămâne unul dintre numele mari ale thrash-ului, trupa fondată în Richmond, California, printre alţii de Kirk Hammett, impresionând prin tehnică, pe care şi-a perfecţionat-o în decenii de concerte în toată lumea. Recordul de prezenţe la festival şapte l-a stabilit Knorkator. A cântat ca de obicei doar în chiloţi, dar a cântat bine, acoperind cu vocea sa câteva octave. Cei fără de care întreaga zonă de festival n-ar fi fost decât o pajişte lângă un aerodrom şi-au primit la rândul lor porţia de lumini ale rampei. Trei dintre ei au primit câte o plachetă aniversară: comandantul aerodromului, cel care în 2009 a dat imediat un răspuns pozitiv atunci când a fost întrebat dacă ar accepta să găzduiască aici un festival metal în continuă creştere, cu tot ce înseamnă asta; fondatorul MetalFlirt. Mulţumiri au primit, desigur, şi cei fără de care n-ar putea exista festivalul: fanii metal care vin de la an rock harz 2018 an în număr tot mai mare. Pentru cei care au mai vrut o porţie de rock la finalul celor patru zile de festin, un ultim act a fost programat după miezul nopţii: Manntra din Croaţia. De profesii diferite, de vârste diferite — de la veterani ai festivalurilor până la copii purtând imense căşti ce reduc din numărul decibelilor - cu frizuri diferite — de la plete impresionante până la scalpuri rase cu grijă - dar majoritatea îmbrăcaţi cu tricouri prezentând trupele preferate, fanii s-au strâns în faţa celor două scene — Rock Stage şi Dark Stage, pe care concertele s-au desfăşurat alternativ, cu pauze minime între recitaluri. Culoarea neagră a predominat la RockHarz: de la îmbrăcăminte până la bere, ba chiar au existat şi feluri de mâncare negre în întregime — burgeri, cartofi prăjiţi, cârnăciori sau îngheţată. Un eveniment fierbinte, la fel ca şi zilele de vară în care s-a desfăşurat, cu superbe şi roşii apusuri de soare. Un festival care se pregăteşte deja de următoarea ediţie, care va avea loc între 3 şi 6 iulie 2019, iar printre trupele care s-au anunţat deja se numără Children of Bodom, Cradle of Filth, Epica, Overkill, DragonForce, Mono Inc. Primul lot de bilete — pachete speciale cu tricou, steag şi alte surprize — s-au pus în vânzare începând cu 9 iulie.
Rockarz 2018 - Hinter den Kulissen!
A cântat ca de obicei doar în chiloţi, dar a cântat bine, acoperind cu vocea sa câteva octave. In the end, they saw only one way out: the nuns and the monk knelt down at a cliff and said a last prayer, then they jumped into the valley and to their death, to escape the evil lusts of the robbers. A bunch of evil, non specified robber barons had attacked the nearby abbey in Drübeck. Public a rămas destul şi pentru ultimul act al serii, mulţi stând chiar până la 2. Alexander Wesselsky, solistul Eisbrecher, îmbrăcat în uniformă, a îndreptat cârma în altă direcţie, departe de valurile de caniculă. Wir setzen Cookies eigene und von Drittanbietern ein, um Ihnen die Nutzung unserer Webseiten zu erleichtern und Ihnen Werbemitteilungen im Einklang mit Ihren Browser-Einstellungen anzuzeigen. Since Medieaval nuns and monks prayed in Latin, the cliff was called for the first words of the Lord's Prayer, 'Pater noster qui es in coelis. He visited the Harz in those functions, as mineralogist and as minister for mining at the court of Duke Karl August of Saxe-Weimar the Harz being rich in ore. The way down wasn't any better The castle remained forgotten for centuries until some ruins were found during excavations in 1957.
